Este vorba aceea celebră, “cine nu are bătrâni să-și cumpere”. Dacă ne amintim faza golului al doilea al Rapidului, în care Ajeti, Tachtsidis și Kresic alergau cu limbile scoase după Rrahmani, vedem și reversul proverbului. “Cine are prea mulți bătrâni, să-și asume lipsa de viteză”. Dintre cei trei, Kresic nu e bătrân la vârstă, doar la mișcări. 🙂
Asta fost povestea de luni seara a CFR-ului (1-3 în Giulești). O echipă solidă, bine legată, dar cu prea mulți jucători lenți. Și să nu-mi spuneți că s-a simțit absența lui Muhar, întrucât croatul este cel mai în reluare dintre toți. De altfel, s-a văzut la schimbări. Banca clujenilor a tot încercat să pompeze viteză în meci prin Otele, Krasniqi, Filip și Mihai. Și cumva a mai echilibrat balanța, în ultimul sfert… Jefte nu se pune; el nu s-a prea observat nici pe teren.
Să vorbim puțin despre absența lui Andrea Mandorlini, suspendat. Mereu am spus că poate deveni un risc să intri la pauză în avantaj și să nu gestionezi așa cum trebuie vestiarul. Antrenorii sunt tentați să laude, să spună “bravo, e bine, jucați tot așa!”. Pe de altă parte, în vestiarul unei formații conduse apare tensiunea, se cere mai mult, se caută cuvinte mobilizatoare. Iar repriza secundă se dispută între “e bine tot așa” și “vrem mai mult”. În Giulești a fost remiză la pauză, dar CFR dominase, avusese gol anulat la un fir de păr, era câștigătoarea morală a primelor 45 de minute. La reluare nu a mai înțeles ce i se întâmplă. De aceea era bine să fie Mandorlini în cabină; cu experiența sa, probabil că ar fi știut trata corect momentul.
Și la final, o întrebare: unde e Konoplianka?
